Alexandru Ionuț Budișteanu, inventatorul pasionat de inovație tehnologică pentru îmbunătățirea calității vieții umane, este speaker la TEDxInovatorilorStreet – Beyond The Future

Desemnat de revista americană Time ca fiind unul dintre cei mai influenți tineri ai anului 2013, Alexandru Budișteanu este un inventator român care pune foarte multă pasiune şi își dedică timpul în crearea de aplicaţii software şi dispozitive electronice pentru îmbunătăţirea vieţii umane.

Inventatorul și fondatorul VisionBot, și totodată creatorul primei criptomonede din România, WebDollar, un sistem descentralizat, fiind întreținut de o comunitate autonomă, vine pe 16 septembrie în calitate de speaker la Beyond The Future, primul eveniment marca TEDxInovatorilorStreet să vorbească despre viziunea sa asupra noului sistem financiar.

• Ce întâmplă cu sănătatea oamenilor de peste 50 de ani care folosesc Internetul?
• Femeile dorm mai puțin și se trezesc mai des decât bărbații

• În 2014, în cadrul unei conferințe Wired Next Generation, spuneați că lucrați mult ca să vă puteți numi în viitor un inventator. Așadar, astăzi, în 2021, vă puteți numi astfel? Când devine cineva un inventator?

În secolul XXI, în special în domeniul IT și software nu consider că mai există inventatori conform definiției din DEX. Este foarte dificil ca cineva să creeze o schimbare de paradigmă într-un domeniu sau să creeze un domeniu cu totul și cu totul nou. Spun acest lucru deoarece sunt costuri foarte mari pentru a putea fi competitiv pe piața internațională și, în același timp pentru a avea deschidere pe piață pentru a putea pune un produs total diferit. Din această cauză, putem să vedem acest monopol în domeniul fizic (hardware) al Chinei, fiind așa de mare încât aproape toate produsele fizice sunt produse și asamblate în China. S-a văzut și în contextul pandemiei cum toată planeta a avut o criza de măști deoarece aproape toate erau produse și proveneau din China.

Cu toții suntem inovatori și ne gandim la diverse soluții, cum să le îmbunătățim și să le optimizăm în anumite procese, însă cea mai mare posibilitate este să mai existe încă un indian sau încă un chinez care s-a mai gândit la o soluție asemănătoare și poate chiar comercializează ceva similar pe piață de câțiva ani buni. Astfel, dacă dedici câteva săptămâni bune cercetând domeniului, vei vedea că există tot felul de propuneri și inovații. Fiecare dintre noi participăm într-un fel sau altul la acest proces, punând câte o cărămidă în construcția domeniului.

Propun să discutăm despre câteva dintre invențiile pe care le-ați realizat. Pe una dintre ele ați făcut-o în clasa a 11-a, era o interfață pentru a-i ajuta pe cei nevăzători să vadă cu ajutorul limbii. Cum funcționează mai exact, puteți să ne descrieți procesul? Și ce s-a întâmplat cu ea, se comercializează?

Eu nu am considerat că sunt invenții, ci doar inovații tehnice pentru că au existat și alte cercetări academice în domeniul medical pe tema respectivă și eu doar mi-am pus amprenta propunând o soluție diferită în viziunea și concepția proprie. Întotdeauna am considerat-o ca fiind o provocare pentru un elev de liceu, fiind dintotdeauna fascinat de întrebarea: Pot sa creez și eu acest lucru?

Dispozitivul funcționa destul de simplu: o unitate electronică era conectată la o camera web care genera o matrice tridimensională electrică pe limbă, având o rezoluție de 64 de pixeli și culoarea gri scalar fiind intensitatea electrică. Chiar dacă este o soluție invizibilă, mi-aș fi dorit să fie făcute studii clinice, care de regulă durează câțiva ani buni, ca instituții independente, iar ulterior prototipul să poată fi transformat într-un produs ce poate fi pus pe piață și marketat.

A urmat și un sistem automat, bazat pe I.A., care cu ajutorul imaginilor prin satelit, recunoaște ambuteiajele în trafic, uraganele, incendiile și inundațiile.

În ultimul deceniu a crescut interconectivitatea oamenilor deoarece aproape toți suntem interconectați și avem acces la internet și telefon mobil. Astfel, surprinzator, guvernele și instituțiile află majoritatea evenimentelor on site, la doar câteva zeci de secunde, de la martori oculari cu ajutorul telefonului.

Eu sunt încă uimit de Twitter că la un hashtag și câteva secunde distanță poți afla orice eveniment neobișnuit care se întâmplă într-o zonă geografică sau dintr-un domeniu anume. Astfel, sateliții în momentul de față au rămas tot prohibitivi și majoritatea sunt deținuți de guverne sau de către companii care facilitează exclusiv comunicații.

Modele de Artificial Intelligence pe care le-am creat, le-am experimentat cu dataset-uri și imagini arhivate care au fost publice și le-am putut găsi pe internet. Nu am putut să testez niciodată un astfel de sistem în timp real deoarece costurile sunt foarte mari și foarte puțini sateliți artificiali oferă transmisii live pe care sistemul meu le putea folosi. Majoritatea transmisiilor live gratuite pe care le-am găsit se actualizează o dată la aproximativ 1-2 minute, fiind întotdeauna la o calitate slabă, neavand zoom-ul și calitatea necesară ca aplicația să poată detecta pericolele definite și mult mai întârziate față de informațiile pe care guvernele le primesc de la cetățeni.

• Spuneți-ne și despre 3D Lidar ꟷ ce este el și cum v-a ajutat să faceți o mașină care nu are nevoie de șofer? Cum ați reușit să o faceți cu costuri reduse și cum funcționează tehnologia din spatele ei?

Problema fundamentală a mașinilor fără șofer este detecția cu 99.999999999% a tuturor obiectelor pentru evitarea coliziunilor. Astfel, Lidar-ul 3D permite crearea unei hărți 3D a mediului înconjurător. Poate fi considerat ca un “radar” care folosește lasere și fotodetectoare pentru a crea o hartă tridimensională cu puncte despre mediul înconjurător.

Unul din lucrurile pe care le-am arătat este că un Lidar 3D de un milion de pixeli nu ar trebui sa coste $75,000 cât costă singurul Lidar 3D capabil de o astfel capacitate de informație în anii respectivi.

Eu am arătat ca un Lidar 3D pentru 800 k pixeli ar fi trebuit sa coste in jur de $5000. Însă, ca o mașină fără șofer să circule legal trebuie sa permită și detectarea linilor de marcaj, a soselei, curbelor, propunerea traiectoriei în 99.999999999% din timp ca să fie și mai performantă și sigură decât cu un șofer. Reglementările pentru mașinile fără șofer sunt mult mai severe decât reglementările pentru șoferi umani.

Care sunt diferențele de costuri dintre invenția dumneavoastră și cele ale Tesla sau Google?

Tesla a început un proiect la câteva luni după ce eu am arătat conceptul că se pot crea mașini fără șofer și mult mai ieftine. Cei de la Tesla nu comercializează o mașină autonomă, ci un feature pentru o masina semiautonomă, gândită în special pentru autostrăzi și drumuri naționale/europene, nu pentru orașe mari cu intersecții.

Tehnologia de pilot automat și lane keeping assistance ce se regăsesc pe Tesla existau însă din 2008, multe mașini fiind dotate din 2010 cu diverse capacități semi-autonome.

Google chiar după 15 de ani de la realizarea primelor prototipuri și testarea lor le consideră încă la nivel de prototip și nu dorește să le comercializeze și nu le-a comercializat vreodată. În momentul de față, fiecare companie care are propriile prototipuri le rulează într-un singur oraș de teste, care a fost complet cartografiat fiind scanat 3D înainte. Astfel, toate mașinile autonome sunt testate pe drumuri bine predefinite 3D, ce facilitează traiectorii destul de bine predefinite, iar LIDAR-ul 3D este folosit în principiu doar pentru evitarea coliziunilor.

În afară de asta, Google, Uber și alte companii care au investit efectiv miliarde de dolari în crearea acestor mașini, le consideră și acum la stagiu de prototipuri. Știu că au investit sute de milioane de dolari doar în testarea lor, că au milioane de ore de teste cu oameni plătiți doar să le supravegheze și analizeze datele colectate. Eu, din pacate, nu am putut să găsesc finanțări pentru dezvoltarea unor astfel de prototipuri.

• „VisionBot” este numele unei alte invenții de-ale dumneavoastră, un robot comercializat deja în mai multe state UE, o mașinărie de 55 de kilograme care asamblează circuite electronice. Cum ați ajuns să creați o astfel de mașinărie, cum ați identificat o asemenea nevoie? Cât de precisă e? Ce fel de clienți a avut și la ce preț ajunge?

Nevoia a provenit de la faptul că am făcut diverse prototipuri electronice și am dorit ca pe unele dintre ele sa le produc în volume un pic mai mari (sute de unități, chiar și mii de unități). Mașinile de tipul Pick and Place machine de pe piață sunt foarte scumpe, putând ajunge până la $200,000 deoarece sunt folosite în fabricile de electronice ce produc zeci de milioane de produse și module electronice, ce au durata de viață de 5 ani de zile și ale căror costuri pot fi amortizate.

Astfel proiectul a provenit de la propriile nevoi ca să nu achiziționez o astfel de mașinărie de pe piață și să îmi dezvolt propriul meu echipament pe care să îl folosesc. Ulterior am făcut un website și-am început sa primesc comenzi pentru mașinărie.

Componentele pentru mașinărie nu costau mai mult de $1000 și am început să o comercializez. Am selectat din clienți, întrucât majoritatea aveau așteptări ca produsul să fie identic cu cele industriale și la fel de precis și rapid ca acelea. Cei selectați au fost doar ingineri în electronică și mici start-up-uri care produc serii semi industriale, deci nici prototipuri, dar nici producție în masă. În momentul de față, folosim roboți pentru a asambla diverse produse electronice și module electronice pentru parteneri și diverși clienți din domeniul electronic.

La ce proiecte lucrați în prezent?

În urmă cu 3 ani, în doar 6 luni de zile de la idee până la lansare, fără nicio finanțare, am format un grup de programatori și am lansat prima criptomonedă din România, numită webdollar.io . Criptomoneda WebDollar folosește tehnologia blockchain pentru crearea unui sistem descentralizat.

Monedele WebDollar s-au minat predominant în browser de către zeci de mii de mineri, iar de 2 luni de zile am schimbat consensus-ul sa devenim 100% proof of stake înlocuind minarea cu staking-ul. Estimăm că în cei 3 ani au fost făcute tranzacții de minim 5 milioane de euro și în momentul de față avem o capitalizare între 10-15 milioane de euro.

În ecosistemul WebDollar s-au făcut câteva sute mii de tranzacții și scopul este ca monedele să devină mai rare în timp. WebDollar nu poate să fie o firmă deoarece monedele au fost minate de către mineri și nu există o entitate ce le-ar putea vinde și ar obține astfel un profit pe care să-l reinvestească.

În momentul de față, am ajutat la formarea unui grup de programatori și entuziaști în domeniul criptografiei care lucrează la crearea codului sursă pentru un sistem descentralizat Pandora Pay ce ar permite tranzacții confidențiale, anonime și rapide, folosind concepte criptografice noi, propuse de experți în criptografie de la Stanford University.

Consider că există foarte mult interes și suntem foarte aproape de o revoluție în domeniul criptografiei și a aplicării acesteia în domeniul financiar.

• De-a lungul timpului ați bifat mai multe reușite, printre care, de pildă, premiul Gordon E. Moore, acordat pentru contribuții extraordinare în știință și tehnologie. Cu siguranță că ați întâlnit astfel și foarte mulți oameni interesanți. Puteți să ne povestiți o întâlnire memorabilă pe care ați avut-o cu vreo personalitate din domeniu?

Am cunoscut foarte multe persoane extraordinare în viața reală, însă astăzi o să vă vorbesc despre o persoană pe care doar am studiat-o în online, încercând să-i înțeleg viziunea, motivația și ce a lăsat în urmă. Este vorba de Hal Finney, un cercetător în criptografie care din câte cred eu, Hal, împreună cu Adam Back, sunt creatorii (arhitecții) primului sistem descentralizat ce a creat un fel de nou “element chimic” digital extinzând Tabelul lui Mendeleev.

Acest element chimic digital are însă și o limită de 21 milioane de unități, fiind vorba despre Bitcoin. Hal și-a dedicat toată viața domeniului criptografiei și avut dorința să își pună mintea la contribuție pentru a permite crearea unui sistem descentralizat care să faciliteze oamenilor transferul de tokeni digitali între ei. Hal Finney a propus soluția Bitcoin cu 4 ani înainte, numai că aceasta necesită un sistem centralizat. Folosind însă confidential computing, se putea verifica dacă serverul funcționează corect. Din păcate, oamenii nu folosesc în momentul de față criptomonedele și preferă să folosească monedele virtuale, dar apreciez faptul că și-a dedicat jumătate de viață în gândirea și conceperea unui astfel de sistem digital.

Cât de greu îi este unui inventator sau inovator în România? Cât de susținut vă simțiți? Statul s-a interesat să vă pună în circulație, să vă folosească vreuna dintre invenții?

Sunt domenii în care este foarte dificil să inovezi și în special să dezvolți un produs la care sa fii și competitiv pe piața internațională. Nici nu aș vrea să mă gândesc cât de dificil e să inovezi și să testezi diverse lucruri în domeniul cuantic, fizică nucleară sau chimie etc. Dar, am sesizat că în IT, în special în software, costurile sunt mult mai mici.

Eu întotdeauna am vrut în primul rând să învăț fiecare lucru și pe urmă să devin din ce în ce mai bun știind că există și domenii care sunt foarte competitive și nu necesită investiții de milioane de euro pentru a putea crea lucruri extraordinare. Personal, m-am simțit foarte susținut în România, fiind promovat și încurajat să continui. Eu nu mă aștept ca Statul Român să-mi folosească proiectele deoarece nu are datoria să facă asta.

Trăind într-o lume capitalistă, am înțeles că sectorul privat trebuie să fie competitiv și să reușească să-și promoveze și marketeze propriile produse. Singurul domeniu despre care mi-aș fi dorit să fi fost învățat mai multe în școală este funcționarea sistemului economic și financiar internațional, să fi fost un pic mai pragmatic statul pentru societatea secolului XXI și nu să obținem singuri cunoștințele, învățând din mers absolut toate lucrurile.